Scară interioară în spirală, cu furcă de tors antică expusă pe un piedestal

Povestea clădirii

O școală săsească din 1842, renăscută

De la sala de clasă a satului, la abandon, la Casa La Saal de astăzi — povestea clădirii, în cuvinte și în poze.

Scroll

Origini

„Scaunul săsesc” Schelk, secolele XIII–XIV

Dacă doriți să vizitați una dintre cele mai frumoase zone colinare ale Ardealului, localitatea devenită „Scaun săsesc” (Schelk Stuhl) în secolele XIII–XIV, alături de Scaunul Sibiului și Scaunul Mediașului, vă recomandăm să veniți pe urmele sașilor din nordul Sibiului, la Casa La Saal — Șeica Mare.

Conform cercetărilor locale reflectate în studiul „Șeica Mare – istorie și legendă”, clădirea a fost ridicată în 1842 ca sediu exclusiv al învățământului din localitate. Sălile mari de la parter și etaj erau destinate pregătirii și alfabetizării elevilor, iar camerele din spate serveau drept locuință oficială pentru învățătorul satului — modelul „școală cu locuință de serviciu integrată”, standard al epocii în satele transilvănene.

Ilustrată veche din 1907, sepia, cu Șeica Mare și turnul bisericii
Ilustrată din 1907, cu clădirea de astăzi a Casei La Saal
Altă ilustrată veche sepia din aceeași perioadă, cu piața satului Șeica Mare
Din aceeași perioadă — se zărește vârful acoperișului clădirii, chiar în fața bisericii

De la abandon la renaștere

După 1902, când s-a deschis noua școală din vecinătate, clădirea din 1842 și-a pierdut treptat rolul educațional principal — deși a mai funcționat ca școală a sașilor până în 1990. Exodul comunității săsești și lipsa reparațiilor capitale au dus la abandonarea ei completă, iar clădirea a ajuns într-o stare avansată de degradare.

Fațadă degradată, tencuială căzută, cărămidă expusă Soclu degradat, cărămizi căzute și moloz Colț de acoperiș degradat, coș de fum acoperit de vegetație Perete cu cărămidă expusă și fereastră cu gratii Acoperiș parțial prăbușit Interior cu acoperiș prăbușit, văzut printr-o fereastră spartă Grinzi de lemn prăbușite în interior Fațada completă a clădirii degradate, cu arcadă de intrare Fațada din spate, acoperită de vegetație Vedere generală a clădirii înainte de renovare

Renăscută astăzi

Din lipsa fondurilor necesare unei reparații de anvergură, Biserica Evanghelică, proprietarul de atunci, a vândut clădirea unor persoane particulare care, printr-un proces migălos de reparații și reconstituire, au transformat-o în ceea ce este astăzi Casa La Saal — o invitație deschisă la o experiență culturală și de relaxare de bună calitate.

Fațada galbenă restaurată, cu obloane maro, în lumina zilei Fațada casei noaptea, cu firma luminoasă La Saal Oaspete relaxându-se în ciubărul din curte, cu turnul bisericii în fundal Ciubăr de lemn cu fum, turnul bisericii fortificate peste gard Terasă de lemn cu ciubăr, turnul bisericii fortificate în fundal Terasă de lemn cu ciubăr, coș metalic aurit, deal împădurit Grătar zidit cu ardei și vinete la fript Grătar zidit pregătit cu legume pentru copt

Arhitectură săsească, păstrată cu grijă

Specifice construcțiilor săsești, care doreau să ofere intimitate și discreție: ziduri masive, scări în spirală, holuri înalte cu arcade și o curte împrejmuită cu zid. O locație retrasă... fără a fi izolată. Furca de tors expusă pe hol amintește de anii în care casa era, cu adevărat, o casă.

Scară interioară în spirală, cu furcă de tors antică expusă pe un piedestal Scară în spirală, aplică de perete aprinsă, decor de furcă de tors Coridor arcuit cu podea din gresie, spre ușa de intrare din lemn Coridor cu scări, ardei iuți uscați decorativi pe perete Firidă decorativă pe hol, balustradă neagră din fier

Aici puteți aduna amintiri de neuitat. Vă așteptăm cu drag!

Vezi ce poți face în casă